• 25 SEP 16

    TUMORILE VEZICALE

    Tumorile vezicale reprezintă a 11-a cea mai diagnosticată formă de cancer. Aproximativ 96% din tumorile vezicale sunt reprezentate de diverse forme histopatologice de cancer, iar 4% sunt tumori benigne. 75% sunt localizate superficial, la nivelul mucoasei și submucoasei.

    CAUZE

    Factorii incriminați în apariția cancerului de vezică urinară sunt:

    1. Fumatul – fumul de țigară conține o mulțime de compuși policiclici aromatici, amine aromatice ce sunt eliminate prin rinichi, iar prin efectul lor iritant provoacă apariția cancerului vezical.
    2. Ocupaționali – persoane ce lucrează în industria vopselurilor, prelucrarea produselor petroliere, industria metalurgică.
    3. Expunere la radiație ionizantă, tratament cu ciclofosfamide.

    SIMPTOMATOLOGE

    Hematuria (urină cu sânge) este primul semn ce îl aduce pe pacient la doctor. De obicei hematuria apare fară semne prevestitoare și fară  durere. Uneori durerea și masa tumorală palpabilă în abdomenul inferior îl face  pe pacient să ceara ajutorul medicului, de obicei aceste tumori ce nu prezintă hematurie sunt mult mai agresive.

    DIAGNOSTIC

    Ecografia abdominală este prima investigație ce ridică suspiciunea unei formațiuni tumorale intravezicale.

    Cistoscopia și rezecția transuretrală – orice hematurie aparută spontan și fară fenomene inflamatorii (durere, usturime, febră) necesită efectuarea unei cistoscopii. Cistoscopia reprezintă vizualizarea interiorului vezicii urinare cu cistoscop rigid sau flexibil și se vor lua probe de la nivelul zonei suspecte de cancer.

    Cistoscopia fluorescentă – se folosește o soluție pentru instilație intravezicală cu acid 5-aminolevulinic și utilizarea  filtrelor de lumină albastră ce permit vizualizarea micilor tumori ce altfel ar putea scăpa la cistoscopia obișnuită.

    Citologia urinară – este eficientă în cancere de grad înalt de diferențiere și mai puțin eficientă în cancere cu grad jos de diferențiere.

    Marcheri tumorali urinari – există câțiva marcheri tumorali pe piață însă specificitatea lor este destul de mică.

    NB – nici un test paraclinic nu poate înlocui cistoscopia pentru a diagnostica un cancer vezical.

    TRATAMENT

    Dupa efectuarea cistoscopiei ce va constata o leziune tumorală la nivelul peretelui vezical se va efectua rezecția endoscopică a formațiunii tumorale (TURV) și se vor preleva biopsii din zonele suspecte.

    Examenul histopatologic  va indica decizia terapeutică ulterioară:

    1. Stadiul T1G1( tumoră superficială ce nu invadează mușchiul vezicii urinare)- se vor efectua postoperator instilații intravezicale.
    2. Instilații cu BCG – începînd cu săptamăna 4-a postoperator se vor efectua 6 cure ( o instilație pe saptămâna), apoi în funcție de marimea tumorii, numarul tumorilor, starea generală a pacientului medicul va decide de câte ori și la ce interval se vor face instilațiile ulterioare. Reduce rata de recidivă cu 80%.
    3. Tiotepa- este cel mai vechi preparat instilațional, folosit încă din anii 60 ai secolului XX. Se efectuează  6-8 instilații săptamânal, apoi lunar până la 1 an.
    4. Doxorubicina, Epirubicina- se efectuează prima instilație imediat postoperator, urmat de instilații săptamânal sau lunar.
    5. mitomicinaC –prima doză se va instila imediat postoperator apoi săptămânal timp de 6 saptămâni.
    6. Stadiul T1(G2-G3) și stadiile T2, T3, T4 au indicație de extirpare în totalitate a vezicii urinare. La bărbați se extirpă împreună cu prostata și veziculele seminale, iar la femei împreună cu uterul și vaginul. In aceste cazuri este foarte importantă decizia de derivare a urinei, decizie luată de comun acord cu pacientul. Tipul de derivație urinară depinde de agresivitatea tumorii, vârsta pacientului și bolile asociate.

     

    Există mai multe tipuri de derivație urinară:

    • derivație urinară cutanată incontinentă- pacientul va elimina urina într-o punguță atașată la piele. Are rezultate excepționale pe termen lung, este foarte bine tolerată de pacient.
    • derivație urinară cutanată continentă- pacientul elimină urina cu ajutorul unui tubuleț la fiecare 4 ore. Avantajele sunt estetice (nu are o pungă mereu atașată la piele), principalul dezavantaj este riscul crescut de infecție urinară.
    • neovezică ortotopică – în locul vezicii urinare se crează un rezervor din intestinul subțire sau intestinul gros, ce se anastomozează la uretră, iar pacientul va urina pe cale naturală. În timp sunt foarte bine tolerate de pacienți, majoritatea pacienților (90%) sunt mulțumiți de continența nocturnă si diurnă.
    • derivația urinară colonică- se crează un rezervor intern din colonul sigmoid unde se vor anastomoza ureterele, iar pacientul va elimina pe cale rectală si urina si materiile fecale. Datorită proceselor de absorbție și reabsorbție ce se petrec în intestinul gros, postoperator se vor administra medicamente cu conținut ridicat de potasiu (Aspacardin).

     

     

    EVOLUTIE ȘI URMARIRE POSTOPERATORIE

     

    1. In cazul tumorilor superficiale (T1G1) se efctuează cistoscopie de control la 3 luni timp de 2 ani, apoi la 6 luni timp de 3 ani, apoi examenul ecografic anual este de ajuns pentru monitorizarea pacientului cu cancer vezical.
    1. Post cistectomie se vor monitoriza constantele biologice sanguine (creatinină, uree, sodiu și potasiu). Riscul de recidivă tumorală se monitorizează prin tehnici imagistice (RMN, tomografie computerizată) la 6 luni. Pentru monitorizarea recurenței uretrale se utilizează citologia urinară. În general monitorizarea postoperatorie se face pe o durată de 5 ani, riscul de recidivă după această perioadă fiind extrem de mic.