• 17 APR 16

    ADENOMUL DE PROSTATĂ

    Prostata reprezintă un organ glandular situat sub vezica urinară, ce manșonează uretra. Rolul principal al prostatei este de a produce lichid prostatic ce se afla în componența spermei, aproximativ 10-20% din tot conținutul ejaculator.

    Cu înaintarea in varstă, în special după vârsta de 60 ani, prostata suferă modificări de formă și structură. Modificările benigne ale prostatei  sunt atrofia sau hiperplazia prostatei (adenomul de prostată).

    Cauzele apariției adenomului de prostată sunt:

    • genetice (istoric familial de adenom de prostată)
    • alimentare – alimentația hipercalorică, bogată în proteine animale favorizează cresterea în volum a prostatei
    • rasial – populatia de origine africană are un risc mai mare de dezvoltare a adenomului de prostată
    • diabetul si bolile cardiace – se pare că pacienții diabetici si cei cu boli cardiace ce necesită tratament cu beta-blocante sunt mai predispuși pentru afecțiuni prostatice.

     

    SIMPTOMATOLOGIE

     Simptomele difera în fucție de mărimea prostatei, perioada de debut și bolile asociate (diabet, obezitate, boli neurologice).  Semnele cele mai frecvente de hipertofie prostatică sunt :

    -durerea în regiunea inferioară a abdomenului și prepubian

    -cresterea frecvenței micțiunilor și apariția imperiozității urinare

    -nocturia- pacientul are mai mult de doua micțiuni pe noapte

    -jet urinar slab

    -senzație de golire incompletă a vezicii urinare

    -dribbling urinar- dupa terminarea micțiunii peste 2-3 minute reapare senzația de micțiune

    -hematurie- urinare cu sânge

    -infecții urinare repetate

     

    INVESTIGAȚII CLINICE ȘI ANALIZE DE LABORATOR

    Odată cu apariția simptomatologiei pacienții se adresează medicului urolog.

    Medicul urolog va chestiona cu atenție pacientul  pentru a afla cu exactitate toate simptomele, apoi îl va examina clinic. Examenul clinic constă   în efectuarea unui tact digital al prostatei prin orificiul anal, ceia ce îi permite medicului sa stabilească dimensiunea si consistența prostatei, dacă este dureroasă sau nu. Examenul porțiunii inferioare a abdomenului pentru a vedea dacă pacientul reține urina in vezica urinară. După examenul clinic medicul va recomanda efectuarea de analize specifice prostatice : PSA și PSAfree precum și analize generale de sânge, de urină (sumar de urină și urocultură). Ecografia abdominală și transrectală ne va întregi tabloul general despre starea prostatei dar și a posibilelor complicații ce pot surveni ca rezultat al hipertrofiei prostatice – litiaza vezicală, retenția urinară și dilatația de căi urinare superioare (rinichi).

     

    TRATAMENT

    Tratamentul  adenomului de prostată depinde de simptomatologie.

    Pacienții cu simptomatologie usoară de adenom prostatic pot beneficia de așa numita observare în timp (watchful waiting). Această observare nu reprezintă o abordare pasiva a bolii, dimpotrivă : pacientul vine regulat la controalele de rutină stabilite de comun acord cu medicul, își va schimba regimul alimentar și stilul de viață.

    Iată cîteva sugestii de comportament :

    -activitate fizică ,de dorit în aer liber, de 2-3 ori pe săptămână

    -un regim alimentar mediteraneean

    -evitarea constipației

    -evitarea consumului de lichide dupa ora 20.00 și înainte de calătorii lungi

    -evitarea alcoolului,  în special băuturile alcoolice tari (wisky, vodcă, cognac) și a cafelei în exces

    Anumite exerciții pot fi de asemenea utile:

    -apăsarea în regiunea perineală și pe uretră pentru a evita pătarea lenjeriei intime

    -tehnici de relaxare ce includ respirații profunde, urinare din poziție șezut pe colacul de wc

    -reantrenarea vezicii urinare cu cresterea progresivă a volumului pâna la 350-400 ml, încercați să urinați la fiecare 4-6 ore

    -urinați și apoi iar urinați pentru o golire completă a vezicii

     

           TRATAMENTUL MEDICAMENTOS

     În funcție de volumul prostatei, intensitatea simptomatologiei și bolile asociate ale pacientului medicul va opta pentru una din urmatoarele opțiuni terapeutice :

    -fitoterapie

    -alfa-blocante : tamsulosin, alfuzosin, doxazosin, terazosin, silozosin

    -inhibitori de 5-alfa reductază: dutasterida, finasterida

    -agenti antimuscarinici: oxybutin, darifenacin, tolterodin, propiverin, solifenacin

    -tratament combinat

     

    TRATAMENTUL  CHIRURURGICAL

       Tratamentul chirurgical are mai multe opțiuni de abordare a prostatei.

    1. Abordul clasic-prostatectomia suprapubiană: este rezervată adenoamelor de prostată mari cu volum de peste 80 ml, se efectuează  o incizie de 6-7 cm in partea de jos a abdomenului  și, în funcție de preferința chirurgului abordul se face prin vezica urinară sau se abordează direct prostata retropubian.
    2. Abordul endoscopic transuretral

    -TURP: rezecția endoscopică a prostatei;

    -TUIP: incizia colului vezical și a țesutului prostatic;

    -electrovaporizare;

    -termoterapie transuretrală (TUMP);

    -ablația transuretrală cu radiofrecvență (TUNA);

    -enucleerea holmium laser a prostatei (HoLEP);

    -vaporizarea fotoselectivă a prostatei (PVP);

     

    NB: standardul de aur în tratamentul  transuretral minim invaziv il reprezintă rezecția endoscopică a prostatei (TURP)

     

    EVOLUȚIE  POSTOPERATORIE

    Menținerea unui cateter vezical e necesară pentru 5-6 zile în cazul intervenției chirurgicale clasice iar pentru intervențiile miniminvazive doar  2-3 zile. În cazul adenoamelor de prostată voluminoase poate fi necesară si transfuzia de sânge.

    De obicei evoluția este una favorabilă pentru pacient cu recăpatarea continenței urinare imediat după suprimarea cateterului vezical. Se va evita efortul fizic major pentru 6 săptămâni  în cazul operatiei clasice și 3-4 săptămâni pentru operații endoscopice.

    Un alt aspect al efectului  postoperator il reprezintă ejacularea retrogradă: 80% după operațiile clasice, 65-70% după TURP.

    Strictura de uretră si contractura (scleroza) de col vezical apar de obicei la 2-5% dintre pacienți.

    În general rezultatele pe termen lung dupa intervențiile chirurgicale prostatice sunt favorabile. Reoperațiile sunt necesare la 2-3% din pacienții operați TURP.